După Congresul al XX-lea al Partidului Comunist Sovietic, când Nikita Hruşciov a recunoscut crimele lui Stalin, Nicolae Ceauşescu a scos partidul basma curată.

Având în vedere revoltele din Ungaria şi Polonia de după moartea lui Stalin şi fricţiunile din nucleele de conducere din lagărul comunist, Gheorghiu-Dej s-a îngrijit ­să-şi păzească partidul de erezie. În calitate de secretar cu Organizatoricul, Ceauşescu era întâia dată vătaful său. În primăvara anului 1956, el a făcut turul organizaţiilor de partid din ţară, pentru a apăra poziţia lui Dej.

Congresul al XX-lea al PCUS

În perioada 14-25 februarie 1956, lumea comunistă s-a îmbrăcat în haine de gală şi s-a prezentat la Moscova, la Congresul al XX-lea al PCUS. Nicolae Ceauşescu n-a făcut parte din delegaţia română, însă cu siguranţă a aflat cu lux de amănunte ce s-a întâmplat acolo. Avusese loc un adevărat cutremur în rândul partidelor comuniste, a căror politică fusese modelată până atunci după despotismul lui Stalin.

Comuniştii români au fost reprezentaţi de liderii marcanţi ai organizaţiei: Gheorghe Gheorghiu-Dej, în calitate de şef al delegaţiei, Miron Constantinescu, Iosif Chişinevschi şi Petre Borilă. Atmosfera sărbătorească s-a transformat însă în şoc după încheierea oficială a lucrărilor Congresului. În noaptea de 25/26 februarie 1956, Nikita Hruşciov a citit un „raport secret", cu titlul „Despre cultul personalităţii şi consecinţele lui". I s-a spus „secret" pentru că n-a fost dat publicităţii, şi pentru că n-a existat nici vreo informare despre el. Totuşi, în presa americană au ajuns „scurgeri" de informaţii. În text erau „demascate" crimele lui Stalin şi „demonstrat" cultul personalităţii acestuia. Raportul a fost gândit ca un document intern al mişcării comuniste, însă a ajuns la cunoştinţa presei occidentale ca factor declanşator al destalinizării în statele din