Preşedintele Traian Băsescu aruncă o mănuşă adversarilor săi politici. Neîngrijorat de cât de grea şi otrăvită ar putea fi, dl Crin Antonescu o ridică de la pământ cu grăbire. Odată început duelul, ca să nu-i spun păruiala nucleară (”va fi o luptă pe viaţă şi pe moarte”), greu de ştiut cine va câştiga şi dacă victoria nu va fi cumva una à la Pyrrhus.
Dl Antonescu pare a miza pe atu-ul principal pierdut de dl Băsescu în ultimele săptămâni – Piaţa, sprijinul oamenilor, deschiderea străzii de a da, în orice situaţie, mai mult credit preşedintelui, decât adversarilor săi. Numai că Piaţa este volatilă. A fost de ajuns ca una din vocile ei să ajungă la tribuna Parlamentului European pentru ca vocea respectivă să înceapă a fi contestată de alte voci ale Pieţei care nu se recunosc în mesajul şi agenda propusă de dl Claudiu Crăciun. Dacă asta se poate întâmpla peste noapte unei voci a Pieţei, e uşor de ghicit cât de repede li se poate întâmpla şi adversarilor dlui Băsescu. Mai ales că majoritatea celor ieşiţi în Piaţă nu au făcut-o de dragul duşmanilor dlui Băsescu, ci sătui de dl Băsescu şi tovarăşii săi.
Decartând gluma după care numele dlui Mihai Răzvan Ungureanu ar fi fost propus de PDL (acest partid nu-i poate propune dlui Băsescu decât un nume pe care preşedintele şi-l doreşte foarte mult), care ar putea fi motivul principal al desemnării şefului SIE pentru funcţia de premier?
L-aş numi arătarea pisicii. Ea a început mai de mult: dl Sorin Ovidiu Vântu a revenit în atmosfera studiilor academice – puşcăria; dl Adrian Năstase, dacă nu câştigă recursul, va avea doi ani la dispoziţie spre a-şi număra ouăle pe care le recomanda altora să i le inventarieze; dlui Daniel Morar i s-a prelungit mandatul; dl Dinu Patriciu — pentru a cărui avere pierderile de la Adevărul ar trebuie să constituie un degetar dintr-un butoi — ar putea vinde trustul unor proprietari
