Istoria otetului, atestat documentar inca din anul 5000 i.Hr, incepe odata cu cea a vinului. Se pare ca un vas cu otet, uitat la caldura, timp de cateva zile, s-a transformat in vin acru, adica in otet, bacteriile convertind alcoolul etilic in acid acetic. Omul a realizat imediat ca noul produs e bun atat la mancare, cat si pentru sanatate.
Otetul este un lichid acru, cu miros intepator, care, de regula, se foloseste la salate, de asta se si afla in mai toate bucatariile, dar si drept conservant pentru a mura legumele.
Inca din antichitate otetul a fost cunoscut ca aliment si agent de conservare, dar si ca medicament. Astfel, babilonienii foloseau otetul de curmale pentru a mura fructele si legumele. Soldatii romani il foloseau ca intaritor amestecat cu apa. Inca de atunci se stia ca otetul avea si efect dezinfectant, omorand bacteriile si virusurile.
In timpul pestei de la 1721 din Franta, au fost atat de multi morti incat autoritatile au fost nevoite sa apeleze la detinuti ca sa ingroape repede cadavrele, care erau adevarate focare de infectie. O legenda ramasa din acele timpuri spune povestea unor condamnati scosi din inchisoare ca sa-i ingroape pe cei morti.
Dintre toti puscariasii, si se crede ca au fost destul de multi pentru ca si numarul mortilor era foarte mare, au scapat cu viata doar patru condamnati, deoarece beau zilnic otet infuzat cu usturoi. Si astazi otetului aromat cu usturoi i se mai spune "otetul celor patru hoti".
In jurul anului 400 i.Hr., Hipocrate, parintele medicinei moderne, recomanda pacientilor sai otet de mere amestecat cu miere de albine, impotriva tusei si racelii.
De-a lungul vremii, oamenii au descoperit si alte virtuti ale otetului. De aceea e recomandat ca, oriunde te-ai afla - acasa, la serviciu ori in concediu - sa ai la indemana o sticla cu otet din vin sau d
