După declanşarea destalinizării de către Hruşciov în 1956, liderii comunişti români au trecut şi ei la schimbări. Ceauşescu a primit sarcina să reformeze Securitatea.
Raportul secret al lui Nikita Hruşciov din februarie 1956, prin care „acuza" crimele lui Stalin, nu a avut efecte imediate asupra regimului de la Bucureşti. Opoziţia altor lideri faţă de Gheorghiu-Dej a fost neînsemnată şi anihilată rapid. Comuniştii români s-au aliniat, în felul lor, acţiunilor de destalinizare. Iar membrii Secretariatului CC al PMR au participat la şedinţele activului de partid din ministere, pentru a transmite noua „linie" a regimului.
Gata cu informatorii comunişti!
În calitatea sa de secretar al Comitetului Central responsabil şi cu Internele, Nicolae Ceauşescu a participat în vara anului 1956 la şedinţa activului de partid din acest minister. La finalul întrevederii, Ceauşescu a ţinut un lung discurs, în care a urmărit să-i anunţe pe activişti ce s-a greşit până atunci şi ce era de făcut. Mişcarea lui Ceauşescu se lega de transformările din societatea sovietică. După îndepărtarea lui Beria, partidul a început o adevărată luptă pentru recuperarea puterii pe care o acumulaseră serviciile secrete. Se spune că însuşi Stalin susţinea că Internele erau stat în stat şi nu putea controla ministerul.
În discursul său, Nicolae Ceauşescu s-a referit la activitatea „organelor". Astfel, l-a criticat discret pe Alexandru Drăghici, şef al Securităţii şi rival al său în Biroul Politic. Ceauşescu a spus că nu nega munca aparatului de Securitate în „lupta contra elementelor contrarevoluţionare", însă a observat că „spiritul de partid" nu se regăsea în funcţionarea acestei structuri. Deci Securitatea nu asculta de partid, realitate gravă din punct de vedere al ideologiei.
Ceauşescu era nemulţumit mai ales de colaborarea Securităţii cu „organele de p
