Să ajungi la prima reprezentativă la o vîrstă foarte scăzută nu e reţeta succesului: poţi ajunge o legendă printre ”tricolori”, ca Hagi, ori eşuezi precum Ghioane sau Andrei Cristea.
Prezent ieri în GSP cu un interviu emoţionant despre viaţa sa de pînă la 18 ani, Claudiu Bumba, puştiul-minune intrat în familia "tricolorilor" de la vîrsta majoratului, aduce aminte de poveştile fericite sau triste ale altor jucători care au făcut timpuriu pasul către reprezentativă. E un astfel de eveniment garanţia ascensiunii rapide la nivel internaţional sau e o armă cu două tăiuşuri?
Balaci: "Un avantaj"
Un răspuns îl oferă Ilie Balaci, omul aflat pe locul 2 în topul all time al celor mai tineri debutanţi la "naţională" şi unul dintre marii fotbalişti ai României (69 meciuri/ 8 goluri): "Dacă eşti mai în vîrstă şi prinzi un meci slab, nimeni nu te iartă. În schimb, la 18 ani, lumea e mai înţelegătoare. Criticile nu sînt la fel de ascuţite. Apoi, o carieră reuşită sau ratată pe traseu ţine şi de şansă". O spune unul care a pierdut firul la "naţională" din cauza unei accidentări suferite cu numai 4 luni înainte de Euro '84, unde ar fi trebuit să fie titular în trupa lui Lucescu.
Citeşte şi: Un dialog emoţionant cu cel mai tînăr debutant la naţională din ultimele patru decenii: "Eu vreau numărul 10!
Extremele deceniului: Marica şi Mitea
În ultimul deceniu, doar alţi doi jucători au mai ajuns la performanţa de acum a lui Bumba: Marica (la 18,1 ani) şi Mitea (la 18,5 ani). Primul a devenit om important al reprezentativei, a fost în lotul pentru Euro 2008, a strîns 53 de selecţii şi a marcat 16 goluri pînă la 26 de ani. Celălalt, la aceeaşi vîrstă, e deja un nume pierdut din cauza accidentărilor şi a vieţii extrasportive: aproape falit, fără contract, doar 8 selecţii şi 2 goluri pentru România.
Alţi debutanţi timpurii, cariere reuşite la lot @N_
