Sărbătoarea Sfântului Valentin aduce în prim-plan o controversă veche deja de aproape două decenii: este nevoie de o zi în care să-ţi arăţi dragostea sau simbolul iubirii a fost stins de comercial şi de kitsch?
Lăsând la o parte mai vechea dispută privind oportunitatea de a marca o sărbătoare de import în dauna mai neaoşului Dragobete, pentru mulţi, Sfântul Valentin a devenit o zi greu de suportat din pricina avalanşei de inimioare roşii şi ursuleţi de pluş în culori improbabile, pe care, dacă nu îi cumperi, înseamnă că eşti complet lipsit de sentimente. Dacă este să te iei după comercianţi, toată lumea este obligată să participe la această sărbătoare, însă cui îi este cu adevărat adresată această zi?
„Teoretic, sărbătoarea se adresează cuplurilor care trăiesc din plin fiorii pasiunii, ori tocmai aceştia nu au nevoie de o zi specială pentru a-şi arăta sentimentele", observă profesorul american Mark D. White. În opinia acestuia, tinerii îndrăgostiţi sunt exact aceia care fac oricum abuz de mici gesturi şi daruri romantice pentru a-şi manifesta dragostea. „Pentru doi tineri care-şi fac zilnic declaraţii de iubire, îşi lasă bileţele şi mesaje amoroase şi ies tot timpul în oraş, ce nevoie mai este de o zi anume în care să-şi ofere alte nimicuri cu valoare sentimentală?", se întreabă White, într-un comentariu publicat de „Psychology Today".
La fel stau lucrurile şi în cazul cuplurilor care au deja ceva vechime, fie că sunt căsătorite sau nu. Partenerii au propriile date de marcat: ziua în care s-au cunoscut, momentul în care şi-au spus prima oară „te iubesc" sau ziua cununiei. Sunt date obligatorii în calendarul acestora, prilej pentru o sărbătoare privată a propriei relaţii.
O altă categorie este aceea a relaţiilor marcate deja de trecerea timpului, în care romantismul s-a dus de multă vreme. Şi acestea au propriile aniversări, a c