Citiţi în „Historia“ incredibila poveste a Escadrilei Albe, singura formaţie de acest tip din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial alcătuită preponderent din femei. Pagini realizate de redacţia Historia.

În scriptele Armatei Române, Escadrila Albă figura cu denumirea tipic militară de Escadrila sanitară, iar menirea ei pe Frontul de Est era să-i transporte pe cei răniţi foarte grav, care aveau nevoie de intervenţii chirurgicale imediate, la spitalele din zona interioară. Paternitatea denumirii poetice e disputată de mai mulţi autori, iar câştig de cauză pare să aibă jurnalistul italian Curzio Malaparte.

Un scriitor relativ modest, dar plin de entuziasm, pe numele său George Acsinteanu, publica în 1943 a doua ediţie deja a romanului-document „Escadrila Albă" (Editura Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucureşti). În deschidere, editorul nota cu satisfacţie şi cu evident scop publicitar: „Cele două cărţi de războiu, «Biruitorii, oameni cu suflete de zei» şi «Escadrila Albă» ale d-lui George Acsinteanu, care au încercat un mare triumf literar şi de librărie, epuizându-se numai în Capitală zece mii de exemplare, fără a se trimite în provincie, apar acum într-o ediţie completă, revăzută şi întregită de autor cu ultimele fapte de arme ale aviatoarelor românce care au luat parte la luptele Stalingradului. «Escadrila Albă» a mai avut şi altă biruinţă: titlul şi tematica acestei cărţi au constituit motivul după care s-a făcut scenariul filmului «Escadrila Albă», realizat de studiourile italiene «Artisti Associati» în colaborare cu Oficiul Naţional Cinematografic din România...". Mariana Drăgescu, în august 1942, la Kotelnikovo, pe Frontul de Est

De ce Escadrila Albă?

S-ar deduce de aici că autorul cărţii, Acsinteanu, ar fi şi „naşul" escadrilei; că el ar fi numit astfel grupul de aparate de zbor pilotate, în majoritate, de femei. În evidenţele A