Pentru a lasa un succesor la conducerea "dreptei", Traian Basescu trebuie sa-i lase loc sa respire, altfel se sufoca impreuna. S-a spus ca premierul Mihai Razvan Ungureanu si guvernul sau sint ultima carte aruncata in joc pentru a schimba trendurile electorale si pentru a salva PDL de la soarta PNTCD. Varianta ultraoptimista merge pina acolo incit Ungureanu devine prezidentiabilul partidului. Dar pina a ajunge la acest final - salvarea PDL si lansarea unui prezidentiabil cu sanse - guvernul MRU debuteaza sub auspicii cumplit de nefavorabile. In primul rind, MRU nu este seful principalului partid de guvernamint. Nu este nici macar unul dintre liderii PDL, ceea ce ii creeaza dificultati majore in a relationa cu grupari, aripi, baroni cu agende si ambitii diferite. S-a vazut cit de imprevizibile pot fi „negocierile" in refuzul Elenei Udrea de a demisiona, induplecata numai cu sacrificiul nemeritat al unor ministri care au lasat urme consistente in domeniile lor, precum Daniel Funeriu si Anca Boagiu. Actionarii din umbra ai guvernului si-au lasat la inaintare pionii, speriati de sondaje si de proteste, dar e greu de crezut ca vor renunta la practici clientelare si afaceri cu statul. In anii electorali se trag, in mod traditional, marile tunuri si vor pune presiune in feluri care intrec imaginatia oricui. Iti trebuie un consum nervos considerabil si vigilenta doar pentru a le tine sub control, daramite sa mai si spargi ghemul de interese care a blocat restructurarile sau privatizarile companiilor de stat. Chimia interna a PDL intra usor in conflict cu orice intentie anti-coruptie, iar bulversarea regulilor clientelismului si afacerilor cu statul il poate transforma pe MRU intr-o tinta predilecta a intrigilor si scandalurilor interne. In afara partidului, Ungureanu gaseste categorii sociale deja radicalizate. Este primul guvern care se confrunta din prima zi cu proteste de