Trompetistul şi compozitorul norvegian Mathias Eick provine dintr-un spaţiu muzical care, în ultimii 30 de ani, şi-a cîştigat pe drept atributele unui gen aparte. Singularitatea tonului său, marcată de calitatea lirică a frazării şi subliniată de o solemnitate melancolică, adaugă o notă specială tradiţiei Nordic Jazz, pe care el o împărtăşeşte cu Jan Garbarek, Arve Henriken şi Nils Petter Molvaer. Muzician complex, Mathias Eick cîntă şi la bass, chitară, pian şi vibrafon, instrumente care îi stimulează în mod susţinut creativitatea. De-a lungul carierei sale, Eick a fost cooptat în diverse proiecte, cîteva dintre ele cu Manu Katché, Lars Danielsson şi pianista finlandeză Iro Haarla, şi are la activ o colaborare îndelungată cu trupa norvegiană de jazz experimental Jaga Jazzist. Împreună cu cvintetul său, Mathias Eick a lansat recent cel de-al doilea album Skala, în care continua linia de expresie reflexivă deschisă în 2008 cu The Door. Skala aduce o nouă dimensiune ritmică, ce – prin folosirea a două seturi de tobă, menite să augmenteze spaţialitatea sonică – dă substanţă dorinţei de a emula swing-ul creat de cvartetul lui Keith Jarrett în anii ’70. Mathias, îţi aminteşti cumva de prima muzică auzită de tine vreodată? Prima muzică auzită trebuie să fi fost, fireşte, la noi acasă, pentru că provin dintr-o familie muzicală. Ceea ce-mi amintesc foarte bine şi cu persistenţă este prima dată cînd am auzit muzică live, Heavy Weather, la un concert cu Weather Report, la care m-a dus tatăl meu. Îmi amintesc cum, la un moment dat, tata m-a luat în braţe şi m-a dus undeva în spatele sălii, pentru că lîngă scenă sunetul era prea puternic. Muzica aceea mi-a lăsat o impresie profundă. Din ce mediu muzical provii? Am început să cînt la pian clasic pe la cinci ani şi la trompetă – la şase. Acasă aveam o cameră de muzică, în care se aflau tot felul de instrumente şi, pentru că n