Îmi voi începe acest editorial încercând să-mi exprim părerea de rău cu privire la faptul că nu tot ceea ce aflu pot să şi public, din motive care ţin mai mult de imposibilitatea de a proba diversele zvonuri.

Totuşi, foarte utile pot fi, la un moment dat, site-urile prin intermediul cărora îţi poţi „descărca" sufletul. Ştiind că cineva acolo sus stă şi citeşte tot ce se comentează, iar uneori bârfa în cauză se şi verifică, sunt oarecum împăcat cu ideea că, la nevoie, am la cine apela. Revenind la subiecte mai „palpabile", zilele trecute, şefii sindicaliştilor din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa s-au aşezat la masa discuţiilor, în vederea clarificării unor aspecte care, aparent, nu puteau suferi amânare. De-a lungul şedinţei s-au abordat subiecte precum drepturile salariale pe care Ministerul Administraţiei şi Internelor le are restante faţă de poliţişti şi faţă de personalul contractual, situaţia dezastruoasă a dotării logistice, în general, şi, în special, dotarea precară şi discriminatorie a autospecialelor de poliţie cu anvelope de iarnă. În aceeaşi „reuniune" s-a precizat că „abuzurile comise de anumiţi manageri din cadrul IPJ Constanţa nu sunt inspirate şi nici tolerate de conducerea inspectoratului". Din câte se pare, aceste „abuzuri" par să aibă ca bază presupuse vorbe vulgare rostite de un şef din IPJ Constanţa subalternilor. Dar să nu uităm despre ce instituţie vorbim, respectiv Poliţie, locul unde liniştea şi disciplina ar trebui să fie la ele acasă. Oare nu se confundă mediul poliţienesc cu cel de acasă, unde fiecare face ce vrea? Dacă şefii nu se pot impune în faţa subalternilor, care sunt obligaţi să ducă la îndeplinire ordinele primite, care mai este rolul lor în instituţie? Cum să se impună un şef din poliţie în faţa infractorilor dacă nu este în stare să-şi pună la punct propriii subalterni. Aşteptăm cu mare interes rezulta