Auzindu-l pe Ponta cum retracta, corecta si incerca disperat sa isi explice de-a lungul zilei discursul din Parlament, puteai usor sa il suspectezi de prostie in faza galopanta. Un imatur pe urmele prostanacului arhetipal Geoana. Miza era pe masura. Nucleul dur al celor care nu-l mai suporta pe Traian Basescu se simteau tradati.
Cealalta tabara isi reevalua toate judecatile emise despre “maimutica” Ponta. Nu au lipsit nici acuzatiile de fratie intru “camaraderie” dintre MRU si Ponta. Nu stiu care va fi impresia generala care se va aseza peste discursul lui Ponta. Nu stiu nici daca va trada sau nu. Nici daca noua “stilistica” pontiana va rupe sau nu USL. Un lucuru e evident insa – gestul lui Ponta a facut sa paleasca intronarea Guvernului lui Mihai Razvan Ungureanu. Si nu e putin lucru deloc.
In loc sa se discute despre mesajul lui Traian Basescu pentru noul Executiv, a fost mult mai interesant sa se analizeze CE a vrut sa spuna sau sa faca Ponta. Cheia pentru decriptarea mesajului presedintelui PSD a torturat mai mult mintile analistilor decat orice s-ar fi spus la Cotroceni. Aici e toata miza si in potentialul conflict ce se ascunde in spatele transarii mesajului.
Dilema de la sfarsitul zilei ramane – ce faci cu un adversar despre care stii (sper) ca e in stare de orice? Stai la discutii cu el sau singurul mod in care il poti aborda e o flegma intre ochi si un pumn in cap?
Pentru mine, daca Ponta s-ar fi oprit la discursul din Parlament, ar fi fost o mare lovitura. Cu potential de geniu, daca nu si l-ar fi retractat de nu stiu cate ori. Asa imi pare ca la finalul zilei nici el, daca priveste inapoi, nu mai intelege nimic din ce a vrut sa faca.
Vorba lui Nietzsche – daca privesti prea mult abisul, sfarsesti tu insuti a fi doar un abis.
Auzindu-l pe Ponta cum retracta, corecta si incerca disperat sa isi explice de-a lungul zilei disc
