Saga desemnarii cabinetului Ungureanu a marcat o spectaculoasa reasezare a raporturilor de forte din PDL. Garda veche a revenit in forta si pentru prima data a marcat o victorie importanta impotriva Elenei Udrea.
Luni seara, doamna Udrea era ferm convinsa ca isi va pastra portofoliul, marti la pranz era infranta. Iar informatiile care au razbit din spatele usilor inchise ale sedintei decisive vorbesc despre o batalie pe viata si pe moarte intre domnia sa si gruparea Blaga. Atat de apriga, incat Emil Boc s-a temut de o explozie in cel mai nepotrivit moment. Dar chiar si asa, lucrurile nu ar fi fost transate fara interventia lui Traian Basescu care, se pare, i-a pecetuluit soarta Elenei Udrea.
E drept, pretul a fost urias si partial nedrept. Ca sa nu plece singura, Elena Udrea a tarat dupa ea si alte nume, care ar fi meritat sa ramana in functii. Daniel Funeriu era in plina aplicare a reformei Educatiei si ar fi pacat ca ea sa fie intrerupta. Sulfina Barbu a avut o prestatie convingatoare la ministerul Muncii, iar la Transporturi, daca tot a ajuns in functie cel cunoscut drept un catelus docil al Ancai Boagiu, era mai onest sa o fi lasat la locul ei pe d-na ministru. Si observam ca Traian Basescu a sacrificat trei ministri considerati piloni ai sai in guvern.
Acest pret ne arata cat de mare si nefireasca era influenta Elenei Udrea, cat de adanci metastazele unei puteri construite pe nimic din ceea ce poate fi socotit onorabil si explicabil. Si in aceasta ecuatie aproape morbida, cel mai mare castig al noului cabinet poate fi socotit plecarea din cabinet a Elenei Udrea.
Este adevarat ca domnia sa a lasat un mostenitor pe masura. Cristian Petrescu este poate cel mai vulnerabil ministru PDL din cabinetul Ungureanu. Dupa chipul si asemanarea protectoarei sale, absolventul de Educatie Fizica nu are competenta necesara pentru a
