Lansat pe marile ecrane din România după ce a cîştigat două Globuri de Aur (pentru cea mai bună dramă şi cel mai bun rol principal masculin într-un film dramatic) şi a primit cinci nominalizări la Oscaruri (pentru Cel mai bun film, Cea mai bună regie, Cel mai bun scenariu adaptat, Cel mai bun actor în rol principal şi Cel mai bun montaj),Descendenţii îi poate dezamăgi pe cei care au fost încîntaţi de peliculele anterioare ale lui Alexander Payne, precum Totul despre Schmidt/About Schmidt sau In vino veritas/ Sideways. Nu pentru că ar fi un film mediocru sau pentru că George Clooney nu ar reuşi una dintre cele mai bune interpretări ale carierei sale, după cum au subliniat mulţi critici, ci pentru că Payne pare să-şi fi pierdut mult din subtilitatea cu care, în pofida excesului de prim-planuri, reuşea altădată să recreeze pe ecran dramele unor rataţi obişnuiţi (sau, poate, de data aceasta cineastul american şi-a dorit mult prea mult succesul pentru a mai fi subtil...). Cert este că, înainte de a se întoarce la rădăcini, în Nebraska, cu filmul pe care-l pregăteşte acum, regizorul a cedat tentaţiei unei incursiuni profitabile în lumea celui de-al 50-lea stat al SUA, Hawaii, pornind de la un roman al scriitoarei locale Kaui Hart Hemmings (care are şi o foarte scurtă apariţie în film, ca secretară a protagonistului).

Avocatul workaholic Matt King, unic legatar al unui uriaş teren pe malul Oceanului, transmis în familie din generaţie în generaţie, primeşte o mare lovitură atunci cînd Elizabeth, soţia sa, are un accident nautic care-o aduce într-o comă profundă, fără şanse de revenire; în aceste condiţii, potrivit dispoziţiilor testamentare ale lui Elizabeth, ea urmează să fie deconectată de la aparate, pentru ca organele sale să poată fi transplantate. Înainte de despărţire, Matt îşi adună alături fiicele sale scăpate de sub control, Alexandra