Cunoscut din vremuri stravechi pentru efectele sale terapeutice, paducelul creste sub forma de arbust spinos, prin cranguri sau la marginea padurilor de foioase, a livezilor si pasunilor.
Mai este cunoscut si sub denumirile de gherghinar si planta inimii pentru calitatile sale deosebite in tratarea afectiunilor cardiace. In scop terapeutic se folosesc mugurii, florile, frunzele si fructele, fie uscate, fie sub forma de pulbere.
Fructele se culeg in septembrie, octombrie, dupa ce pica bruma, si se usuca la caldura si lumina. Au in compozitia lor flavonoide, niste pigmenti care protejeaza inima, acizi si uleiuri esentiale, tanin, zaharuri, vitaminele C si B.
Preparatele din paducel au actiune vasodilatatoare, calmanta si sedativa si se folosesc in toate formele de afectiuni cardiace: aritmii, palpitatii, insuficienta coronariana, angina pectorala, nevroza cardiaca, hiper si hipotensiune, ateroscleroza.
Paducelul se administreaza sub forma de ceai, pulbere si tinctura. Ceaiul se prepara dintr-o lingurita de planta peste care se toarna o cana de apa fierbinte. Vasul acoperit se lasa 15 minute la infuzat, dupa care se strecoara. Se pot bea doua cani de ceai pe zi. Planta nu se fierbe. Infuzia de paducel inlatura migrena, echilibreaza tensiunea arteriala, trateaza si vindeca angina pectorala, combate insomnia.
Si copiii de varsta scolara pot bea cate o cana de ceai pe zi. Paducelul il ajuta pe copil sa se concentreze mai bine asupra a ceea ce are de invatat, face bine celor care sufera de panica si tristete, ii ajuta pe copiii neprietenosi si retrasi.
Pulbere, tinctura, ceai
Pulberea se obtine din fructe bine uscate, macinate in rasnita electrica de cafea. Se macina atata pulbere cat se consuma in 14 zile deoarece dupa aceasta perioada, planta isi pierde principiile active. Pulberea se pastr