Cei care mai aveau dubii in privinta subordonarii premierului Ungureanu intereselor electorale ale PDL, probabil s-au lamurit. Nu este interesul electoral al PDL ca premierul care il reprezinta sa spuna, a doua zi de la investire, sinistratilor pierduti sub zapezi: „la munca, nu la-ntins mana”!
Iesirea nervoasa a premierului trebuie ca a dat fiori mai marilor PDL. Si a fost exploatata imediat de opozitie, care recita obsedant si plictisitor prin repetitie: „sarcina autoritatilor este sa-i salveze pe oameni, sa-i ajute, sa le dea, sa le asigure o viata decenta, locuri de munca, mancare, caldura, perspective, servicii de calitate, etc., etc.” Te si intrebi daca mai ramane oamenilor ceva de facut.
Apropo de capriciile vremii, un lucru e clar: nu le putem face fata cu mii de sate raspandite la distante mari de orase, pe varfuri de deal si de munte, cu sute sau mii de locuitori fiecare. Si sa le asiguram deszapeziri, aparare contra inundatiilor, asfalt, apa curenta, canalizare, gaze, servicii de sanatate si educatie, locuri de munca. Este imposibil si platim cu varf si indesat lipsa politicilor publice care sa reduca populatia raspandita pe arii imense, 40% locuieste in rural, dar cu o contributie la PIB de 8-10%. Cine sa le achite nota de plata?
Sa ne intoarcem la perspectivele guvernului Ungureanu.
Un lucru e clar. Premierul nu are de gand sa joace in favoarea logicii electorale a PDL. Tinerii ministri politici, provenind din PDL, nu cred ca ar avea motive sa fie marionetele papusarilor din spate, pentru a-si asigura un viitor profesional. N-au nevoie, ca nu provin din masa lipitorilor de afise. Majoritatea au studii si experienta manageriala suficiente pentru a le asigura oricand un job decent.
In plus, premierul are ultimul cuvant in deciziile pe care le ia guvernul si MRU nu pare a fi omul controlat sau controlabil de cineva. Are prea mu
