… si nu, asta nu are nimic de-a face cu ecologia. Are de-a face cu politica. Mai exact, cu incapacitatea de a sesiza liniile majore de tensiune si de a le exploata la sange. Simplu spus, are de-a face cu incapacitatea de a vedea padurea din cauza copacilor.
Unul dintre copaci este, in acest caz, Mihai Razvan Ungureanu. Altul este Victor Ponta. Altul, Traian Basescu. Altul, Crin Antonescu. Si inca altul, Elena Udrea. Emil Boc e un copac cazut. Si tot asa, copac dupa copac de care analistii isi zdrobesc nasurile si penitele. Odinioara, Moise izbea cu toiagul in stanca si tasnea apa. Acum, stanca izbeste toiagul si tasneste doar sange si cerneala. Degeaba, ca timpul intre stelele lui Sorescu. Ne lasam furati de imediat, de un nume, de o manifestatie, cand maiestria consta in a te ridica deasupra cotidianului, deasupra maruntelor colectii de fapte. Maiestria consta in abilitatea de a depista incotro merg lucrurile, indiferent de nume, de banalitati, de faptul ca ti s-a dus firul de la ciorap sau ti se-ntampla sa-ti curga nasul. Daca nu ma credeti, intrebati-l pe Hegel.
Demisia lui Emil Boc, numirea lui Mihai Razvan Ungureanu si discursul lui Victor Ponta au miscat, previzibil, placile tectonice ale politicii romanesti. Analistii si comentatorii s-au simtit obligati sa se pozitioneze mai clar decat oricand. Arama a fost, in sfarsit, data pe fata.
Avem , pe de o parte, anti-pedelistii si anti-basescienii care au refuzat pana acum sa se pozitioneze clar in favoarea USL, dar care, incoltiti de discursul lui Ponta, s-au vazut nevoiti sa-si asume simpatiile politice ascunse pana nu de mult sub presul unor critici (altminteri perfect intemeiate) la adresa PDL si, respectiv, a lui Traian Basescu. Si mai avem, de cealalta parte, criticii actualei puteri si dezamagitii care continua sa o considere « raul cel mai mic » cand vine vorba de o eventuala guvernare US
