Constrânse de veniturile scăzute, o serie de publicaţii din întreaga lume au început să ceară bani pentru accesul la articolele publicate pe internet („paywall“).
Micşorarea bugetelor de publicitate destinate printului şi scăderea tirajelor au obligat multe publicaţii să caute metode alternative de finanţare. Cum mecanismul publicităţii online nu poate susţine marile trusturi de presă, tot mai multe ziare din lume au adoptat un mecanism de acces plătit la informaţie.
Celebrul „The New York Times" a dezvoltat trei pachete online ce variază de la 15 la 35 de dolari, pentru patru săptămâni. În urma adoptării noului sistem, a strâns un milion de abonaţi. Totodată, s-au înmulţit abonamentele la varianta tipărită, dar a scăzut numărul paginilor vizualizate, iar creşterea vizitatorilor unici a fost modestă. Luna trecută, site-ul nytimes.com pierdea titlul de cel mai citit site de ştiri din lume în faţa Mail Online, site-ul tabloidului „Daily Mail", care păstrează conţinut liber.
O altă publicaţie care cere taxă de acces la informaţie este „Financial Times", ce percepe 5,75 euro pe săptămână pentru un abonament standard şi 8 euro pentru un abonament premium.
„Nu suntem o fundaţie de caritate"
„Nu suntem o fundaţie de caritate, suntem o companie cu acţionari: informaţia pe care o producem nu este gratuită - operaţiunile noastre editoriale costă milioane de lire şi nu vedem ceva ciudat să stabilim un preţ pentru accesul la ele", spunea Rob Grimshaw, directorul FT.com - site-ul ziarului „Financial Times".
În zona conţinutului plătit se observă două tendinţe generale de paywall: „hard" şi „soft". Mecanismele „hard", printre care se numără cele implementate de WSJ şi de „Times", nu permit citirea niciunui material fără acces, iar cele „soft" (modelul „New York Times") permit citirea unui număr limitat de articole. Unele publicaţii, precum „Bost