Profesor în cadrul Grupului Şcolar Tulcea, Nicolae Ariton a fost dintotdeuna un mare iubitor al istoriei. În special al poveştilor fluviul Dunărea. Pe blogul lui, acesta povesteşte în cele mai frumoase cuvinte cum simte el atmosfera din Tulcea anilor 1870, atunci când, în februarie, Dunărea era, ca şi astăzi, bocnă.

„Trebuie să recunoașteți că la 1870, Dunărea era destul de aglomerată cu zecile de corăbii din lemn, vapoare cu aburi, având pereții construiți din lemn sau metal nituit (sudura încă nu se inventase), cu zbaturi sau elice, barje și bărci.

Dunărea îngheţată (foto: mistereledunarii.wordpress)

Doar că la mijlocul lui februarie 1870, digul olandez (faleza) era aproape pustiu. Doar câteva vapoare cu aburi erau trase la mal, prinse în capcana de gheață a Dunării, care părea o oglindă uriașă. Ici, acolo, câte o căruță sau sanie, pline cu saci sau pește, se deplasa pe drumul neted, ocolind pescarii la copcă. Se auzea doar Crivățul, scârțâitul roților și cel al palelor morilor de vânt. Tulcea era încremenită sub gerul năprasnic, așteptând, într-o stare de criogenie totală, sosirea primăverii“, scrie în această dimineaţă Nicolae Ariton, pe blogul său.

Click aici pentru a citi mai multe detalii!