Lui Traian Igaş nu i-a prezentat nimeni scuze. După ce două sau trei zile a fost beştelit public pentru că ar fi speriat populaţia visând troiene de trei-patru metri, ca în ’54, televiziunile au început să filmeze nămeţi cât casele în Buzău şi în Vrancea. Sau acoperind casele cu oameni cu tot. Cum însă nici domnul Igaş nu i-a prezentat scuze limbii române, pe care a stâlcit-o îngrozitor, lucrurile au intrat într-un echilibru relativ.
În natură, în schimb, dezechilibrul e absolut. În sensul că pare să nu aibă limite. De douăzeci de zile, fără întrerupere, alternează viscole năprasnice şi geruri usturătoare, stare de fapt peste care s-a suprapus la un moment dat un fenomen cel puţin ciudat: din cer nu mai ningea, ci ploua, iar rafalele de ploaie rece în contact cu solul îngheţat transformau străzile în periculoase patinoare. Un tablou al naturii dezlănţuite ce ajută la o mai bună înţelegere a cuvântului turbulenţă.
Un alt cuvânt în loc de cuvântul criză? Actuala criză globală şi-a avut baza de lansare în America, în vara lui 2007. De aici s-a întins pe întreaga planetă. Americanii însă, sensibili la cuvintele folosite în comunicarea publică, se fereau să spună criză. Numeroşi psihologi, cărora li s-au adăugat sociologi şi chiar economişti, sugerau că, în acele împrejurări grave prin care treceau Statele Unite, ce agitau economia, era de preferat să fie evitat cuvântul criză. Îl socoteau "prea tare". Cuvântul turbulenţă, ce era folosit deja de ceva vreme, li se părea mai puţin şocant.
Cuvântul turbulenţă fusese folosit prima dată de Alan Greenspan, fostul şef al Băncii Centrale Americane până în 2006. De altfel, el şi-a intitulat o celebră carte "Era turbulenţelor". Şi cum Greenspan era mai întâi suspectat, apoi acuzat pe faţă că ar fi unul dintre marii vinovaţi pentru degringolada din economia lumii, mulţi analişti s-au grăbit să
