În 2010, pe data de 14 februarie, o ştire îngrozitoare venea dinspre Bulgaria: cinci tineri au fost implicaţi într-un teribil accident de maşina pe drumul spre ţară. A fost ultima zi pentru Andrei Pârciog şi iubita lui, Anca Papuc.

Prietenii, rudele, dar şi toţi apropiaţii sunt şi astăzi şocaţi la gândul că tinerii frumoşi, plini de viaţă, cei care zâmbeau în continuu nu mai sunt. Iată ce spuneau cei care i-au iubit pe blogurile lor, imediat după ce au aflat despre această tragedie:

Click pe poze pentru fotogalerie!

„Se spune că cei care pleacă din lumea aceasta vizitează, în cele 40 de zile de dinaintea plecării definitive, toate locurile pe care le-au iubit. De mînă cu Anca, Andrei îi va arăta poate toate acele locuri în care nu au avut timp să ajungă împreună. Vor avea, în mod sigur, destul de călătorit; tot aşa vor pleca mai departe: împreună. Ar trebui să spunem, de fapt, că nu au plecat singuri. Între două lumi, unde se află acum, gîndurile noastre, deşi înceţoşate de durere şi de ne-înţelegere, îi însoţesc cu aceeaşi dragoste. Şi trebuie să le spunem părinţilor lor că – în ciuda absurdului şi a nedreptăţii acestei plecări – noi stăm de veghe cu o candelă aprinsă şi ne rugăm ca drumul să le fie lin şi regăsirea aproape“.(alexluchici.wordpress.com).

„O teribilă veste în miezul nopţii: Andrei Pârciog a murit… Pentru cine nu-l cunoaşte pe Andrei, pot spune că de fiecare dată când mă întâlneam cu el îmi luam porţia de sănătate şi optimism. L-am cunoscut când eram doi puştani amandoi: eu vreo 17 ani şi el vreo 15 ani. Ne vedeam în Piaţa Civică, în Tulcea, la statuia lui Mircea cel Bătrân. Ne întâlneam şi ne dădeam cu rolele. Eram la început amândoi. Eu am luat-o pe drumul psihologiei. El a continuat ca şi când mişcarea şi natura era calea lui şi a făcut o facultate în domeniul geografiei, din câte ştiu“. (en.wordpress.com)

„Andrei