„În România nu poţi să faci protest pentru că oamenii sunt mult mai paşnici decât în alte ţări. Tu vrei ceva, dar 'lasă, mă, că tot degeaba'.“ Răspunsul de mai sus aparţine unuia dintre cei 800 de respondenţi chestionaţi de Institutul de Marketing şi Sondaje IMAS în cadrul studiului „Activism civic şi atitudini faţă de protest în rândul tinerilor din România”. Studiul, efectuat în lunile octombrie şi decembrie 2011 la cererea organizaţiei civice Miliţia Spirituală, a investigat interesul pe care îl au tinerii (între 18 şi 29 de ani) pentru activismul civic şi pentru implicarea în comunicarea cu instituţiile statului şi cu clasa politică. Rezultatul nu este unul surprinzător: tinerii acordă o conotaţie negativă politicului, definindu-l într-o manieră foarte restrânsă, şi, drept urmare, îl exclud din sfera lor de interes.
Majoritatea răspunsurilor la întrebarea „Care sunt lucrurile care vă vin în minte când zic activism civic?“ au fost de genul „voluntariat“, „donat sânge“, „să mergi la vot“, „să respecţi legile ţării“. Şi întrebarea „Ce înseamnă un bun cetăţean?“ a evidenţiat o tendinţă redusă de a alătura acestei sintagme atribute care să evalueze dimensiunea implicării politice. Astfel, respondenţii au ales pentru caracterizarea unui bun cetăţean atribute precum „nu încalcă regulile de circulaţie“ sau „când se distrează, nu îşi deranjează colegii şi vecinii“, în defavoarea celor de genul „se informează la zi în legătură cu viaţa politică“.
Cultura obedienţei, cimentată în România
Sociologul Alfred Bulai, prezent ieri la conferinţa în cadrul căreia s-au făcut publice rezultatele studiului cerut de organizaţia Miliţia Spirituală, a dat câteva explicaţii pentru confuzia din mintea celor mai mulţi dintre cei intervievaţi: „Sunt bulversaţi pentru că asta le oferă societatea. România nu a avut niciodată o tradiţie a protestului, ci mai de
