Hainele de designer sau blănurile sunt greu de vândut în vremuri de criză, dar când vine vorba de rujuri sau pantofi, lucrurile stau cu totul altfel. Astfel, micile plăceri cresc odată cu problemele financiare.

De la tivul fustei până la ruj, trendurile în materie de modă feminină au fost de aproape 100 de ani semne ale evoluţiei economiilor. Tivul, ca index economic, a fost folosit pentru prima dată la începutul secolului XXI de economistul american George Taylor. Acesta a aratat ca trendurile în materie de modă, în special lungimea fustei, reflectau starea economiei. Astfel, lungimea rochiilor scădea pentru a dezvălui dresurile fine, semn al bunăstării materiale. Când au apărut problemele financiare, fusta s-a tot lungit, pentru a acoperi picioarele de multe ori goale.

La debutul crizei economice din anii 2000, indexul a fost înlocuit cu un altul: rujul. Produsul care se află în poşeta oricărei femei a fost luxul pe care acestea şi-l permiteau chiar şi atunci când portofelul era din ce în ce mai gol.

„Am observat de-a lungul unei perioade mai îndelungate conceptul micilor plăceri, lucruri care te ajută în vremuri grele sau mai bune. Şi am ajuns la concluzia că acestea devin mai importante în timpuri dificile. De exemplu, în anii '30, în timpul Marii Depresii, a fost înregistrată o creştere spectaculoasă labiletele la cinema", a explicat Leonard Lauder de la compania de cosmetice Estee Lauder, cel care a identificat rujul ca indicator economic.

Vânzările la acest produs cosmetic au început să scadă în 2007 şi trendul a continuat şi în anii următori. Specialiştii nu s-au grăbit însă să declare sfârşitul crizei, ci au descoperit noul indicator de probleme financiare: oja. Vânzările la nivel mondiat crescuseră în 2008 cu 65% faţă de anul precedent, potivit unei cercetări de piaţă efectuată de NPDGrup.

De la ruj la ojă @N_P