A-nceput de ieri sa cada cate-un fulg, acum a stat... satu-ntreg e izolat. Este povestea pe care romanii asternuti de-o viata la campie o traiesc an de an, experienta mostenita din generatie in generatie, ca intr-o bucla a timpului care si-a pierdut umorul.
Uneori stau la o jumatate de metru de soba si deapana amintiri despre iernile din alte timpuri, alteori le retraiesc, atrasi in spirala fara liman.
Si pe cand isi verifica inimile daca nu cumva au imprumutat caracteristicile ghetii de la geamurile inflorite, un gest, o mana intinsa spre nefericirea pe care nu o pot controla le reaminteste ca sunt in viata. In istorisirea de fata, cei care au gasit suficienta iubire in suflete incat sa incerce sa le readuca linistea sunt membrii Clubului Off-Road Adventure Romania.
Strigarea s-a dat sambata la pranz. A avut o forta comparabila cu a iernii insasi, iar cateva ore mai tarziu, banii erau deja stransi. S-au transformat in sute de conserve, pungi cu zahar, faina, malai si orez, sticle cu ulei, borcane cu zacusca si paini cat cuprinde, avantul celor care le-au adus golind magazinele, ca de Revelion.
Miezul noptii ne-a gasit langa 300 de saci care asteptau sa fie incarcati in masini.
Dupa cateva ore de somn adanc, in care fiecare si-a odihnit mintea pregatind-o pentru drumul printre monstrii de zapada, 14 masini s-au incolonat spre Godeanu-Silistea, satele Scutelnici si Arcanu. Aveam cu noi patru inimosi de la ISU, pregatiti sa ne ajute sa rezolvam orice situatie care ne va ingreuna inaintarea.
Dupa cateva ore in care am incercat sa ne auzim unii altora gandurile, am aflat ca mai avem 15 kilometri.
Au fost cei mai grei, se lungeau pe masura ce drumurile ni se inchideau in fata pentru a ne sili sa ne intoarcem, ca sa gasim rute alternative. @N_
