Pentru restaurarea unor obiecte, cum sunt cele din hârtie, lână sau ceramică, specialiştii spun că lucrează chiar şi un an, întreaga muncă fiind manuală.

Operele de artă cu valoare culturală pe care le vedem frumos expuse la muzee, tocmai pentru a fi apreciate la adevărata lor valoare, trăiesc astăzi datorită unor oameni care s-au îngrijit să le conserve aşa cum erau ele în formă originală.

La „cabinetul medical al obiectelor de muzeu" din cadrul Muzeului Vrancei, „chirurgii" care se ocupă de această muncă grea, dar frumoasă, se ocupă să le facă bine pe aceste obiecte.

Costina Vlad, în vârstă de 57 de ani, este unul dintre cei mai vechi restauratori ai Secţiei din Focşani.

CLICK aici pentru imagini

„Am 34 de ani de când lucrez numai aici. Am făcut doi ani specializare la Muzeul Satului şi Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, unde am învăţat tot ce ştiu astăzi. Mă ocup de restaurarea obiectelor din ţesătură de la Muzeul din Crângul Petreşti. Sunt ţesături de peste o sută de ani, care le cedează urzeala şi se deşiră, ori eu am sarcina să le aduc la forma iniţială. Folosesc doar fibre naturale", ne spune Costina Vlad.

Ţine să precizeze că în această muncă nu izbuteşti dacă nu ai răbdarea cuvenită şi multă imaginaţie.

Procesul de restaurare şi conservare nu este unul chiar atât de simplu cum pare la prima vedere, obiectele aduse din şantierele arheologice sau achiziţionate din diferite locuri fiind supuse unor tratamente chimice, fie că vorbim de ceramică, metal, textile sau hârtie.

„Substanţele chimice cu care intervenim asupra lucrărilor sunt foarte importante. Spre exemplu, la o pictură nu intervenim asupra vopselei originale, ci doar îi facem o toaletare, de aducere a culorilor la nuanţele iniţiale, prin procedee chimice. Am lucrat pentru un colecţionar la o icoană veche de la 1800. Nu se vedea