Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului, ca atunci cand nu ai nimic de ascuns, adica esti sincer si bine intentionat, ai curajul sa-ti privesti interlocutorul drept in ochi atunci cand ii vorbesti, ca o simpla privire spune mai mult decat o mie de vorbe, ca vorbele pot sa minta dar ca ochii nu mint niciodata.

Comunicarea se face nu numai prin cuvinte, ci si prin gesturi. Au fost voci care au afirmat chiar ca 90% din comunicare se face la nivel nonverbal. Privirea face parte din elementele comunicarii nonverbale si se crede ca este cea mai expresiva si mai de incredere din aceasta categorie.

Sunt si pareri contrare, pareri care sustin ca ochii pot minti la fel de mult si bine ca si vorbele, dar sa ne mentinem pe varianta ca ochii nu mint, ca ochii sunt sinceri, cu adevarat oglinda sau icoana a sufletului.

Cunoscatorii spun ca, atunci cand iti privesti interlocutorul cu coada ochiului si-ti indrepti privirea spre stanga, ai fata de el un sentiment de antipatie si contrarietate. Daca tii ochii in pamant si-ti privesti picioarele, esti dezamagit de cel cu care vorbesti.

Cand cineva strange pleoapele ca sa micsoreze ochii inseamna ca incearca sa faca abstactie de ceea ce are in fata ochilor, adica nu te place. Daca cineva isi freaca ochii in mod repetat, in timpul unei conversatii, inseamna ca este surprins si nu-i vine sa creada ca ceea ce aude este adevarat.

Cand interlocutorul evita sa te priveasca in ochi, desi ti se adreseaza tie, trebuie sa stii ca este pe punctul de a-ti spune o minciuna. Priveste un copil care este gata sa minta si-ai sa te convingi.

A-ti privi interlocutorul in ochi atunci cand ii vorbesti inseamna a fi sincer. In ultimii ani insa, am auzit tot mai des spunandu-se sau intrebandu-se, in lumea noastra la ce foloseste sa fii sincer? Ca sa fii sincer trebuie sa spui adevarul da