- Cultural - nr. 953 / 16 Februarie, 2012 50 de ani in 50 de secvente – 14 CARAGIALE LA TARGU-MURES (3) In anul 2002, cand s-au sarbatorit 150 de ani de la nasterea dramaturgului, Teatrul din Targu-Mures si-a propus sa realizeze o "Integrala Caragiale”. S-a inceput in aprilie, cu Napasta, piesa din care tanarul regizor Cristian Juncu realizeaza un foarte bun spectacol de atmosfera. In intimitatea salii mici, drama este profund interiorizata, arde puternic, dar mocnit, izbucnirile sunt rare, dar cu atat mai coplesitoare. Munca cu actorii a fost migaloasa, acestia si-au construit personajele cu grija nuantarilor fine in intonatii si taceri, in priviri si in gesturi, in miscari si atitudini corporale, ajutati mereu de lumina foarte atent dirijata. Prin taieturi in text conflictul a fost redus la esenta lui; Anca (excelenta Suzana Macovei) isi urmareste cu mijloace dintre cele mai diverse, in forta sau insinuant, cu blandete sau categoric, dar cu tenacitate, fara nicio clipa de respiro, tinta: aducerea lui Dragomir, al carui zbucium e din ce in ce mai puternic, intr-o stare vecina cu dementa, pentru a-l face sa-si recunoasca vina; Ion (Nicu Mihoc, intr-un rol lucrat la fine nuante) e un nebun "cuminte”, bland si zambitor, fara nimic patologic in comportament, a carui "buba” reiese doar din ciudatenia gandurilor si cuvintelor; Dragomir (interpretat foarte bine de Dan Radulescu) e un om in care remuscarea, spaima, dezorientarea cresc permanent, nu mai pot fi stapanite, izbucnesc din strafunduri si tot mai navalnic, pentru ca in final, coplesit, infrant si, poate, impacat cu sine si iluminat, sa porneasca singur pe drumul pe care, la inceput, sosise Ion Nebunul, luand cu sine si galetile cu apa asteptate la ocna. Iar spectatorii, asezati in imediata apropiere a personajelor, ca si cum ar fi musterii in carciuma lui Dragomir, asista infiorati la cutremuratoarea desfasura