Pentru prima dată în istoria de patru ani a târgului World Education, universităţile străine venite la Bucureşti le-au oferit tinerilor ocazia de a deveni instant studenţi.
În holul îngust, şapte tineri se foiesc pe scaunele aliniate la perete. În mâini frământă nişte dosare. De fiecare dată când aud numele unei facultăţi, tresar. „Liber la Groningen!", strigă o domnişoară. Un băiat îşi smulge geanta de pe jos şi se repede în camera alăturată. De la masa liberă, o doamnă brunetă, cu ochelari şi ecuson pe care scrie „Mrs. Jana Van Dijken", îi zâmbeşte încurajator. „Bună ziua, eu sunt Traian", bâiguie tânărul, în engleză. „Oh, dar ce nume frumos!", zice doamna Van Dijken, apoi trece la subiect: „Te interesează programul de licenţă sau de masterat?".
Traian este elev în clasa a XII-a şi vrea la facultate în Olanda, la „Afaceri internaţionale". Van Dijken îl întreabă dacă se pricepe la matematică. „Aşa cred...", răspunde băiatul, cu voce sugrumată. „Ai note bune?", insistă doamna de la universitate. „Păi, nu prea, pentru că la clasă avem un profesor cam ciudat..."
La replica asta, Van Dijken îşi dă capul pe spate şi râde cu poftă, apoi zice: „Scuze!". „...dar studiez în particular cu un profesor de la alt liceu, aşa că eu cred că stau bine cu matematica", adaugă repede băiatul, iar doamna zice: „Cool!" - adică „mişto". Traian a venit la interviul de 15 minute standard cu speranţe mari. Când reprezentanta universităţii i-a spus că nu-i poate da un răspuns pe loc pentru că dosarul lui nu este complet, s-a panicat. „Va trebui să aplici online şi să depui acolo toate documentele, pentru că vom avea nevoie nu doar de diploma de Bac, ci şi de un CV şi o scrisoare de motivaţie". „Pe astea le am deja", sare Traian, cu un licăr de speranţă, şi începe să scotocească printr-un morman de diplome.
Tinerii îşi aşteaptă rândul la interviu
Într-un
