Dreptul Uniunii se opune unei reglementări naţionale privind jocurile de noroc prin care se impune obligaţia respectării unei distanţe minime între punctele de comercializare a pariurilor atunci când prin aceasta se urmăreşte protejarea poziţiilor comerciale ale operatorilor existenţi, a decis CJUE potrivit Mediafax.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxeburg a analizat măsurile adoptate de Italia pentru remedierea excluderii anumitor operatori în domeniul jocurilor de noroc, declarată nelegală de Curte în 2007.

Legislaţia italiană în vigoare prevede că desfăşurarea activităţilor de colectare şi de gestionare a pariurilor este condiţionată de obţinerea unei licenţe în urma unei proceduri de cerere de ofertă şi a unei autorizaţii din partea poliţiei. Orice încălcare a acestei legislaţii poate atrage sancţiuni penale.

În 1999, autorităţile italiene au atribuit un număr important de licenţe pentru colectarea de pariuri privind competiţii sportive şi hipice în urma unor proceduri de cerere de oferte. Operatorii constituiţi sub forma societăţilor ale căror acţiuni erau cotate pe pieţele reglementate erau excluşi de la aceste proceduri. În 2007, nelegalitatea acestei excluderi a fost constatată printr-o hotărâre a Curţii de Justiţie.

În 2006, Italia a iniţiat o reformă a sectorului jocurilor de noroc menită să asigure adaptarea acestui sector la cerinţele care decurg din dreptul Uniunii. În particular, Italia a scos la concurs un număr important de licenţe noi, stabilind, printre altele, că noile puncte de comercializare a pariurilor trebuiau să respecte o distanţă minimă în raport cu cele care au obţinut o licenţă în urma procedurilor de cerere de oferte din 1999.

Doi administratori ai unor Centre de transmitere a datelor (CTD) - Costa şi Cifone -, centre aflate în legătură cu societatea engleză Stanley International Betting