Nu stiu data exacta cind va cadea Assad, dar stiu ca regimul lui nu mai are multe zile; conflictul intern si presiunea externa au ajuns la punctul in care rasturnarea este inevitabila. In martie se implineste un an de cind a inceput rascoala in Siria; morti cu duiumul, raniti in numar necunoscut, localitati distruse aproape in intregime, informatii contradictorii, interese straine care se ciocnesc violent si care amina incheierea tragediei etc. Ceea ce parea la inceput doar o veriga in lantul numit "primavara araba" s-a transformat intr-o veritabila iarna menita sa inghete, pentru o vreme,evolutia acestui popor chinuit. Simbata, 4 ianuarie, in Consiliul de Securitate al O.N.U. a fost respinsa o Rezolutie care condamna in termeni nu prea aspri regimul lui Bashar al-Assad si cerea incetarea ostilitatilor; nu propunea embargou pe arme sau alte sanctiuni (acestea exista deja), ci doar afirma un sprijin pentru o decizie a Ligii Arabe care cerea o tranzitie politica mai rapida in Siria. Rezolutia a fost respinsa cu 13 la 2, Rusia si China utilizindu-si dreptul de VETO. Daca saptamina trecuta am prezentat cauzele interne si externe ale revoltei sirienilor, astazi incercam sa aflam ce se ascunde in spatele conflictului dintre marile si micile puteri in tragedia siriana. In rascoala siriana s-au amestecat si multe interese externe, uneori greu de descifrat. Rolul Iranului este important, dar nu in declansarea revoltei, ci in reprimarea ei. Evreii, ca de obicei, sint prezenti si aici - ca in toata zona. Este si firesc, pentru ca Siria este un dusman traditional al Israelului. Interesant este altceva: in Egipt, Israelul era interesat in mentinerea lui Mubarak, care era un garant al pacii cu evreii, Tunisia si Algeria erau mai putin importante, erau la mare distanta, iar partidele islamice care au cistigat alegerile nu sint violent antisemite, Gaddafi era un dusman al evreilor s