Locuind în garsoniere şi mulţi dintre ei fără salariu, singaporezii cei mai săraci beneficiază totuşi de o plasă socială asigurată de stat şi o duc mai bine decât săracii din China, India sau persoanele fără adăpost din SUA.
La recentul Forum Economic de la Davos, premierul singaporez Lee Hsien Loong afirma că ţara sa asigură „fiecărui cetăţean o bază de la care să pornească” prin educaţie, asistenţă de sănătate şi un sistem public de locuinţe. Aproximativ 80% dintre singaporezi locuiesc în case de la stat. Familiile cu venituri mici sunt elibigile pentru închirierea de garsoniere cu suprafaţă medie de 30 de metri pătraţi sau apartamente cu două camere de 40-45 de metri pătraţi de la Unitatea de stat pentru locuinţe şi dezvoltare. Chiriile lunare pentru garsoniere variază între 23 de dolari singaporezi şi 205 dolari singaporezi, iar cele pentru apartamentele cu două camere între 44 de dolari singaporezi şi S$275.
Chiar dacă Singapore este cunoscut ca un stat prosper şi un hub financiar, mulţi oameni au nevoie de ajutor, spune Huang Jing Jing, un voluntar care face muncă în folosul comunităţii de 30 de ani. Wan Zaleha este un alt exemplu de muncă în folosul singaporezilor aflaţi în nevoie. De şase ani femeia în vârstă de 72 de ani face voluntariat ajutând persoanale defavorizate care trăiesc în garsonierele sărăcăcioase din cartierul ei. Ea însăşi locuieşte într-o astfel de garsonieră închiriată de la stat şi nu este angajată.
Sistemul de locuinţe publice
„Chiar dacă sărăcia nu este manifestă în Singapore, ea există”, spune Laurence Lien, director al ONG-ului non-profit National Volunteer & Philanthropy Centre, citat de BBC. El dă exemplul unui prieten al său, profesor de liceu, care i-a spus că jumătate dintre elevii săi s-au prezentat în prima zi de şcoală fără manuale pentru că părinţii nu au avut bani să le cumpere.
@
