Văd că deputatul PSD Brăila Cristian Rizea apare în ziare lăudându-se cu munca pe care o depune la partid. Şi chiar munceşte omu', ce să zic. La intervale regulate de timp, Rizea face informări către presă în care aduce la cunoştinţa opiniei publice cum a mai înfiinţat el nu'ş ce filială a PSD prin Maciu-Piciu, Zimbabwe ori la Polul Nord.
Şi ştiţi ce am observat parcurgând textele în care Rizea explică de-a fir a păr cum a reuşit el să convingă oamenii din diaspora să îl urmeze, să se înscrie în PSD? Păi, am observat că Rizea e tare mândru de rezultatele muncii lui, de faptul că a atras membri noi de partid.
Personal, cred că trebuie să fii cel puţin tâmpit să locuieşti în străinătate (plecat la muncă, de regulă) şi să te înscrii într-un partid, indiferent că acesta se numeşte PSD, PDL, PNL sau dracu-să-îi-ia-pe-toţi. Eu zic că tu ai plecat din ţară pentru că ţi se acrise de România, pentru că nu câştigai suficienţi bani, pentru că erai scârbit de politică, pentru că ai fost păcălit de atâtea ori la alegeri şi, în general, pentru că ţi-ai propus să îţi trăieşti cu adevărat viaţa, nu să te uiţi cum ea trece pe lângă tine. Dar după o perioadă de timp tu ce faci? Pui botul la prostiile debitate de vreun politician şi accepţi să devii membru de partid. În cazul de faţă, PSD. Bun, e dreptul tău să faci ce vrei, nu despre asta e vorba. Dar eu stau şi mă întreb de ce ai face acest pas, de ce te-ai înscrie într-un partid românesc, atâta vreme cât te afli la mii de kilomentri distanţă de ţară, ai alte preocupări, alte idealuri, nu ar trebui să îţi pese dacă Antena 3 îl răstoarnă pe Băsescu ori curul lui Boc era sau nu lucrat la sală. Cu ce te ajută pe tine faptul că te-ai înregimentat politic, că ai carnet de membru de partid? Dacă speri că vei primi o găleată din plastic sau un kil de zahăr, am o veste proastă pentru tine: astfel de ajutoare electorale
