Dan Puric spune că teologia nu are valoare fără trăire, fără atitudine creştină. El crede că presiunea vremurilor actuale ne poate întări în credinţă.

În ultimii trei ani am discutat cu Dan Puric, „La masa Adevărului", despre România. Am vorbit, evident, şi despre Biserică, Ortodoxie, Dumnezeu. Într-un dialog cu Dan Puric poţi avea acces la nebănuite profunzimi de idei. Condiţia este să fii treaz spiritual şi deschis înţelegerii altuia. În cazul lui Dan Puric, experienţele artistice şi cele personale s-au întâlnit în mod fericit cu filonul său religios, „ecranat" o vreme de provocările vieţii de zi cu zi. Acum, cunoscutul actor foloseşte cuvântul cu aceeaşi iscusinţă ca şi pantomima. Umple săli de spectacole şi ţine oamenii în faţa micilor ecrane, atunci când mai apare la televizor. Are mereu câte ceva nou, surprinzător, de împărtăşit altora. În rândurile care urmează vă propunem un exerciţiu de sinceritate cu Dan Puric în care sunt puse în mişcare cele mai intime resorturi sufleteşti. Aşadar, veţi avea la dispoziţie o selecţie de gânduri exprimate nu de mult într-un cadru potrivit destăinuirilor şi reflecţiei.

„Adevărul": Se mai poate vorbi astăzi despre teologie luptătoare în Biserica Ortodoxă Română?

Dan Puric: Aşa cum zicea Eminescu, să te ferească Dumnezeu de Biserica sforăitoare! Am zis că dacă vreau să mă culc, mă uit la Trinitas. Ei teologhisesc acolo într-un cerc închis. Aia e ultima instanţă unde trebuie s-o faci. Există creştini adevăraţi şi există creştinism din ăsta neexplicit, mai degrabă implicit - în oameni, într-un gest, în atitudini, în inima noastră. Încă mai găseşti mari sfinţi duhovnici.

După ce ei vor dispărea, ce va veni în loc?

N-ai de unde să ştii ce se întâmplă. Putem să ne îngrijorăm, dar trebuie să nu fim îngrijoraţi. Biserica zice că poţi să ai griji, că te ajută Dumnezeu în grijă, dar să nu fii îngrijorat, p