Lipsa Tratatului in cadrul Uniunii Economice si Monetarene poate costa destrabalarea populista. In absenta lui vor putea continua multe dintre afacerile mogulilor si baietilor destepti de pretutindeni cu statul.
Am urmarit ceremonia, amplu jucata pe televiziuni, prin care partidele de la guvernare, PDL, UDMR si PUNR, si-au asumat protocolul politic referitor la ratificarea Tratatului privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare. E clar ca au facut-o cu oarece regrete, dupa dezmatul din ultimii trei ani, cel putin. Cu limba de lemn a reformistului „de dreapta" au vrut sa arate cum „populismul este trimis in istorie", daca nu ars pe rug, iar „stabilitatea", „sanatatea" si „cresterea economica", sa vezi minune!, asigurate. Treaba cu cresterea asigurata e o poveste mai complicata, greu de explicat si de unii economisti. Un singur lucru trebuie sa retina romanii, ne rezuma Ilie Serbanescu, „cu cit va fi mai mic deficitul, cu atit se va fura mai putin." Mingea ajunge, sub aceasta forma, pe terenul opozitiei. Tropaind pe margini, pregatita sa vina cu propria clientela flaminda, ce asteapta contractele cu statul si generozitate la tot soiul de cheltuieli publice, acest Tratat ii sta USL ca un os in git. Adrian Nastase spune ca „este lipsit de sens", ca se poate mai tirziu, fiindca tratatul ramine deschis pentru aderare si dupa luna martie. Ion Iliescu face si el opozitie: „Nu ne obliga nimeni. Nu inteleg aceasta graba (...) Nu poti impinge de la spate o tara sa se angajeze (...) Chiar daca mergi cu constiinta ca mergi la taiere, dar macar sa stii de ce si cum." Victor Ponta si Crin Antonescu, liderii de jure ai USL, s-au pronuntat pina acum pe aceasta tema, dar trebuie urmarit cum va justifica USL sustragerea de la semnarea Tratatului de stabilitate financiara. Cui foloseste o tergiversare? Ce explicatii serioase ar fi? Altern
