Anul a început cu noi repartizări ale banilor judeţeni. Zeci de primării, deşi aleargă disperate după cofinanţarea proiectelor europene menite să le transforme localitatea într-un mic paradis, au fost puse pe linia de aşteptare. Că primarii aşteaptă cofinanţarea, că aşteaptă sfârşitul lumii şi cu asta s-a isprăvit şi treaba cu proiectele, om trăi şi om vedea. Ideea este că planurile de investiţii sunt în stand-by, iar păcatul face ca banii judeţeni să nu fie de ajuns pentru a le susţine. Băncile nu se înghesuie nici ele cu creditarea. A apus vremea contractelor încheiate de bancheri pe bandă rulantă. Prioritatea băncilor a fost să finanţeze statul şi au reuşit, mondialul FMI le-a oferit ocazia. Bancherii au pus mâna pe o vacă (în speţă statul român) bună de muls ani la rând de acum încolo. Şi când te gândeşti că paradisul pe care şi-l doresc şefii autorităţilor locale este de mult normalitatea altora. Vorbim de realizarea sistemelor de canalizare, a reţelei de apă şi de aproape eterna asfaltare a drumurilor din localităţi, de reabilitarea şcolilor, a dispensarelor, a spitalelor, a căminelor culturale, de piste pentru biciclişti şi de alte proiecte de agrement. Desigur, când vom avea toate acestea şi mai multe, în comunele din judeţ cu siguranţă vom avea şi constănţeni fericiţi, cu salarii decente şi un trai mai bun. Paradisul este departe de noi, căci alături ne sunt lipsurile şi anormalitatea. Banii judeţeni niciodată îndeajuns pentru toate localităţile şi întotdeauna la dispoziţia primăriilor cu aceeaşi culoare a şefului CJC (stă mărturie pentru repartizarea pe criterii de coloratură politică chiar şi prima lună din acest an: din 18 primării înscrise pe lista repartizărilor, 15 fac parte din partidul şefului CJC) ar fi cheltuiţi sau mai bine zis risipiţi prin încheierea unor contracte păguboase, ce propun costuri de achiziţie ireale şi cu multe ze