- Extern - nr. 954 / 17 Februarie, 2012 Am vorbit mereu de imaginea noastra in lume, de respectul pe care l-am pierdut din cauza comportamentului nostru in tarile europene, mai ales. Nu pot sa nu fac o comparatie cu imaginea de alta data a tarii noastre, cu valoarea oamenilor care strabateau inainte Europa, urmarind scopuri inalte, pentru a urma scoli si universitati, ca apoi sa se intoarca in tara si sa-si propuna a lupta si, mai ales, infaptui inalte si istorice teluri. Dupa Revolutia din ’48 au urmat in tara noastra momente inaltatoare si de o importanta deosebita in dezvoltarea moderna a acestor meleaguri. Faptele importante au inceput cu Unirea din 1859 si formarea statului Roman, au continuat cu Razboiul de Independenta, ca in final sa asistam la formarea Romaniei Mari. Categoric, toate faptele au fost rodul gandirii si luptei oamenilor patrioti ai acestui pamant. Dar toate infaptuirile trebuiau recunoscute si pe plan international. Cine ne-a sprijinit cel mai mult in directia aceasta, daca nu Franta, cea care a contribuit substantial la recunoasterea Unirii sub Cuza sau a Romaniei Mari in frontierele din 1918. Acum Franta este cea care ne ataca cel mai des si cel mai dureros. Am pierdut pretuirea ei, am pierdut sprijinul ei, am pierdut increderea ei in puterea noastra de a ne rezolva problemele care-i stanjenesc si pe ei si pe noi. Am pierdut prietenul pe care l-am avut intotdeauna alaturi in momentele hotaratoare ale istoriei noastre moderne. Aceste relatii intre tari erau de multe ori sustinute si de relatii minunate intre oameni. Amintesc aici numai prietenia dintre Cuza si Napoleon al III-lea. In arhitectura capitalei se remarca multe constructii care au fost ridicate de arhitecti francezi sau de arhitecti romani care au studiat in Franta si au respectat stilul constructiilor franceze. Ne laudam altadata cu «Micul nostru Paris» din care nu stiu ce a mai