Steaua Bucuresti a pierdut, asteptat, meciul de "acasa" cu Twente Enschede contand pentru mansa tur a saisprezecimilor de finala din Europa League. Nimic iesit din comun pana aici, asa cum asteptat era si corul bocitoarelor de la TV care ne spun ca "ros-albastrii" au avut un ghinion fantastic si ca meritau mai mult.
Intalnirea de pe National Arena a venit dupa cateva saptamani in care cine a vrut si cine n-a vrut si-a dat cu parerea despre ea. Au fost intrebati fosti fotbalisti care n-au avut in viata lor legatura cu performanta, impresari, fosti impresari, presedinti de cluburi, someri, fani, oameni care lucrau la deszapezire...
Invariabil, opinia acestora despre meci era aceeasi - Twente e o formatie accesibila, care poate fi jucata si invinsa la Bucuresti, mai ales cu suportul a 50.000 de spectatori.
Da' cine e, dom'ne, Twente astia?, acesta a fost lait-motivul interventiilor nejustificat de optimiste inca din perioada in care Steaua se afla in pregatire in Turcia si juca, mai mult sau mai putin bine, meciuri amicale.
Intrebarea care se punea totusi nu era cea de mai sus, ci dimpotriva, cine e Steaua si ce atuuri are in lupta cu olandezii?
Pai, in Europa League nu joaca primul deszapezitor al Romaniei si nici prietenii din fotbal care incearca sa-l linguseasca la orice interventie. Nu joaca nici Mitica, nici Sandu si nici alti "cunoscatori" ai fenomenului. Nu joaca nici macar cei 50.000 de oameni din tribune care s-au luptat cu zapada si gerul pentru a sustine 11 fotbalisti imbracati in rosu si albastru.
Vor juca aceiasi Dananae, dureros de nesigur si emotiv, Prepelita, dormind pe el in multe faze de joc, Brandan, stingher pe postul sau "de baza", fundas stanga, Tatarusanu, cu gandul la un ipotetic transfer in Serie A sau aiurea, Nikolici, golgheter doar cu celebrele echipe din Cipru, Rusescu,
