Sunt dimineti cand viata orasului palpita ca inima unui tanar care se intalneste cu fata iubita. Parca toti s-au trezit dintr-un vis care anunta un miracol. Si toti au iesit sa-l astepte.
Cerul e pregatit si el sa intampine minunea cu albastrul spalat, unde un singur norisor alb isi flutura matasea festiva. Si soarele si-a lustruit peste noapte alama stralucitoare. In cateva clipe totul este mai luminos, mai plin de sperante decat a fost ieri. Ieri... Dar ce inseamna ieri?
Trebuie mers multisor indarat, un veac si mai bine, ca sa se gaseasca insemnatatea acestui "ieri", plin de parfumul de altadata, de cultura si de istorie. "Ieri" se incadreaza in plenitudinea unor vremuri situate intr-un peisaj unic de urbe moldoveneasca, indiferent daca se numea Copou, Dealul Ticaului, mahalalele Nicolinei si Socolei sau Podu Ros. E un punct de reper pentru amintirile legate de acea epoca.
Vila cu turnisor patrat
Coborand dealul Copoului, dinspre Breazu, se zareste silueta unei cladiri albe cu turnulet. Construita in prima jumatate a veacului al XIX lea, cladirea a apartinut istoricului Mihail Kogalniceanu.
Pe la 1918 casa a devenit proprietatea lui Mihail Sadoveanu, care a tinut-o pana in anul 1936. Cand s-a mutat Sadoveanu la "vila cu turnisor patrat", aici se putea auzi vioara marelui compozitor George Enescu, ce locuia intr-un corp al casei.
In aceasta casa s-a produs devenirea sadoveniana, aici Sadoveanu a scris cea mai importanta parte a operei sale si tot aici a daruit iubitorilor de carte Baltagul.
De aici pleca Sadoveanu la vanatoare prin codrii din jurul Iasiului sau la pescuit prin baltile si iazurile Moldovei. Daca se intampla sa prinda ceva peste era fericit. Daca nu, mare scarba nu era pentru ca se abatea prin Piata Halei de unde cumpara cativa crapi dolofani ca sa nu se faca de ras in
