Leziunile locale datorate frigului determină fenomene ce afectează celulele şi lichidele extracelulare şi fenomene care întrerup funcţionarea ţesuturilor şi integritatea vascularizaţiei. Când ţesuturile îngheaţă, apar cristale de gheaţă care pot produce leziuni ireversibile. Cea mai uşoară formă de leziune prin frig apare, cel mai des, la nivelul extremităţilor, fiind reversibilă. Aceasta se caracterizează prin disconfort, paloarea tegumentelor şi amorţeală. Leziunile se pot preveni prin îmbrăcăminte adecvată şi se tratează prin simplă încălzire. Leziunile mai importante sunt degerăturile şi leziunile fără degerături ("piciorul de imersie").

Degerătura este datorată afectării vaselor sanguine prin expunere la frig. Degerăturile se împart în 4 grade: gradul I se caracterizează prin apariţia eritemului şi a edemului; în gradul II apar vezicule, flictene şi escare; în gradul III apar flictenele hemoragice şi coloraţia gri-albăstruie a tegumentelor afectate; în gradul IV apar leziuni ale ţesutului subcutanat, ale muşchilor şi chiar ale oaselor, aspectul fiind cel de necroză.

Reîncălzirea zonei afectate este controversată, părând mai raţională readucerea corpului la temperatura normală şi apoi tratarea membrului afectat. Reîncălzirea membrului se face cu apă la temperatura de 10-15 grade Celsius, după care temperatura apei se creşte cu 5 grade Celsius la fiecare 5 minute, până la maximum 40 grade. Tratamentul se continuă cu administrarea de vaccin antitetanic, repaus la pat cu membrul afectat în poziţie mai ridicată şi administrare de antibiotice în caz de infecţie, iar local drenarea veziculelor, spălare zilnică cu soluţii antiseptice şi instituirea precoce a fizioterapiei.

Este total contraindicat consumul de alcool şi fumatul. "Piciorul de imersie" este des întâlnit la naufragiaţi sau la soldaţi, ale căror picioare au fost ude timp îndelungat, dar