Adam Blake este un autor care s-a înconjurat de mister. După cum se afirmă, nimeni nu-i cunoaşte identitatea reală, nu-i ştie chipul. Fără doar şi poate, enigma care-i însoţeşte cariera literară a avut o contribuţie însemnată la promovarea cărţilor lui, vândute în milioane de exemplare pe întreg globul. Oare cum şi-o fi încasând drepturile băneşti?
Una dintre scrierile lui, „Evanghelia după Iuda”, este recomandată ca un thriller religios, „cel mai bine scris şi mai captivant” de la „Codul lui Da Vinci” încoace.
În bună măsură, această prezentare generoasă se justifică. Avem de-a face cu un roman în care urmăririle cu maşini, acţiunile în forţă ale poliţiei, filajele, bătăile şi crimele se ţin lanţ. Datorită acestor ingrediente specifice genului şi dozate cu multă pricepere, naraţiunea are un ritm precipitat, te ţine într-o încordare permanentă, deznodământul fiind imprevizibil. Iar scriitura este mai mult decât onorabilă, personajele sunt uşor de reţinut şi apariţia lor pe scenă întru totul legitimă. Nici nu-i de mirare – în Marea Britanie nu te poţi impune cu o carte care nu întruneşte anumite standarde de calitate.
Unul dintre eroii romanului, Leo Tillman, îşi caută soţia şi cei trei copii ai săi, dispăruţi de-acasă fără urmă şi fără nici o explicaţie. Bărbatul îndurerat colindă planeta de treisprezece ani, încercând să afle adevărul despre un eveniment care i-a bulversat viaţa, l-a constrâns să devină un mercenar competent şi crud. Dar pistele pe care le străbate – din Republica Inguşetia la Bucureşti, din Turcia în Franţa, de-acolo în Anglia – nu duc nicăieri. Cei pe care îi crede implicaţi în răpirea familiei sale şi pe care îi interoghează sub ameninţarea armelor sau torturându-i, nu-i sunt de nici un folos, îi oferă doar noi elemente de investigat, în alte părţi ale lumii.
Desigur, nu putea lipsi un personaj feminin interesant. He
