Sprijinul financiar din partea Fondului nu a ajutat statele împrumutate, care se află acum în situaţii mai grave decât atunci când au semnat acordurile. Grecia a cerut un nou împrumut, iar Portugalia pare că a intrat pe acelaşi făgaş. Toate statele împrumutate au cerut schimbarea condiţiilor acestor acorduri, pe care le-au semnat sub ameninţarea falimentului.
Puţine tablouri ilustrează mai bine criza datoriilor de stat din Europa decât cel zugrăvit în luna mai a anului trecut. La fix un an după ce liderii europeni se felicitau reciproc pentru „salvarea“ Greciei cu un împrumut de urgenţă în valoare de 110 miliarde de euro de la UE şi FMI, Atena cerea un nou împrumut, mai mare decât primul. Toate acestea după ce obţinuse relaxarea condiţiilor în care semnase acel acord - de la scăderea dobânzii şi până la prelungirea perioadei de rambursare.
Şi, cum istoria are obiceiul de a se repeta, asistăm acum la un tablou identic: Portugalia se pare că va cere şi ea un nou împrumut, iar nemţii le promit concesii pentru cel luat luat anul trecut.
Austeritatea îngenunchează economia
Situaţia grecilor rămâne la fel de gravă. Datoria publică a crescut anul trecut de la 115% la 144% din PIB, ajungând acum la 160% din PIB.
În mai 2010, Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană au finalizat un acord de finanţare a Greciei în valoare de 110 miliarde de euro (80 de miliarde de euro de la UE şi 30 de miliarde de la FMI). Iniţial, programul prevedea o dobândă de aproximativ 4,5% şi o perioadă de rambursare de trei ani. La începutul lunii martie 2011, Atena a obţinut diminuarea dobânzii cu un punct procentual şi majorarea perioadei de rambursare cu patru ani şi jumătate, până la şapte ani şi jumătate.
Ca parte a acestui acord, Atena a a majorat TVA de la 19% la 23% şi a mărit cu 10% accizele la alcool, tutun
