Sunt dimineti cand viata orasului palpita ca inima unui tanar care se intalneste cu fata iubita. Parca toti s-au trezit dintr-un vis care anunta un miracol. Si toti au iesit sa-l astepte.
Cerul e pregatit si el sa intampine minunea cu albastrul spalat, unde un singur norisor alb isi flutura matasea festiva. Si soarele si-a lustruit peste noapte alama stralucitoare. In cateva clipe totul este mai luminos, mai plin de sperante decat a fost ieri. Ieri... Dar ce inseamna ieri?
Trebuie mers multisor indarat, un veac si mai bine, ca sa se gaseasca insemnatatea acestui "ieri", plin de parfumul de altadata, de cultura si de istorie. "Ieri" se incadreaza in plenitudinea unor vremuri situate intr-un peisaj unic de urbe moldoveneasca, indiferent daca se numea Copou, Dealul Ticaului, mahalalele Nicolinei si Socolei sau Podu Ros. E un punct de reper pentru amintirile legate de acea epoca.
Acasa la madam Capot
Si, pentru ca am vorbit despre femei frumoase, trebuie spus ca mai aproape de zilele noastre, pe la inceputurile anilor '50, exista in Copou o faimoasa tutungerie numita "La madam Capot".
La prima vedere, nimic nu trezea suspiciuni ca in spatele acelei pravalii s-ar putea petrece lucruri ce ar fi putut atrage atentia politiei. Pentru ca afacerile ii mergeau bine, madam Capot era mereu cu zambetul pe buze.
Poreclita "madam Capot" datorita faptului ca-si intampina clientii intr-un halat rosu, femeia avea cateva camere undeva la etajul cladirii, unde fete frumoase si nostime asteptau clientii pentru o partida de amor de neuitat.
Dar nu oricine ajungea acolo. Doar oamenii discreti si cu dare de mana, fete subtiri de doctori si profesori si chiar unii studenti cu ceva gologani in punga.
In primul rand, cel care venea acolo trebuia sa stie o anumita parola legata de niste trabucuri cu ba