Intr-o republica trecuta prin jumatate de secol de comunism, pana si Paul Lambrino se poate pretinde rege cu un oarecare succes. Dar dincolo de efectele spalarii pe creier, fericirea cu care adversarii Casei Regale au primit si interpretat decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie are o doza de ridicol.
Inalta Curte nu a facut decat sa recunoasca o hotarare pronuntata initial in Portugalia, prin care este recunoscuta filiatia dintre Grigore Mircea Lambrino, tatal lui Paul Lambrino, si Carol al II-lea. Adica o chestiune civila care ii da dreptul d-lui Lambrino sa revendice bunurile care i-au apartinut lui Carol al -II-lea.
Ar trebui sa le caute mai ales prin Brazilia si pe la mostenitorii Elenei Lupescu, sotia lui Carol al II-lea in momentul decesului acestuia. Nu se pune insa problema ca Paul Lambrino sa aiba dreptul la vreun bun mostenit prin testament de Mihai I de la bunicul sau, regele Ferdianad.
Cat despre apartenenta lui Paul Lambrino la Casa Regala, ar trebui sa ne amintim nitica istorie. Casatoria principelui Carol cu Zizi Lambrino a fost incheiata cu incalcarea flagranta a Constitutiei Romaniei din acel moment, Constitutie care impunea cel putin informarea parlamentului asupra acestei chestiuni.
Nu era asa numai in Romania. Eduard al VIII-lea a abdicat dupa ce guvernul britanic a respins casatoria morganatica cu Wallis Simpson. Si asta pentru ca mariajul unui rege sau viitor rege nu este o chestiune de interes privat, ci una de interes national in cel mai inalt grad.
Asadar, incalcarea normelor constitutionale a fost temeiul absolut legal al anularii casatoriei inchiate la Odessa intre Carol si Zizi Lambrino. Anulare, nu divort, adica in termeni legali casatoria nici nu a avut loc. Mai mult, Grigore Mircea s-a nascut dupa trecerea a 300 de zile de la aceasta anulare, ceea ce il face, mai pe roman
