Cinematograful “Arta” din Cluj e o minunăţie. Funcţionează încă din 1913, pe dinăuntru arată ca un teatru austro-ungar şi e mai confortabil decît toate sălile în care am intrat pînă acum. Poţi dormi în lege în fotolii (am prieteni cărora li s-a întîmplat asta), dar poţi să şi boceşti năuc la “Lou Reed’s Berlin” ori să rîzi de mustaţa şi de prestaţia Licăi Gheorghiu în “Erupţia” domnului Ciulei.

La “Arta” se proiectează îndeosebi filme europene – face parte din reţeaua Europa Cinemas – sau, în general, filme mai alăturea cu drumul, iar festivalul TIFF şi l-a asociat încă de la început.

Cei grăbiţi foarte ar trebui să afle de pe-acum că nu moare, dar că nici prea bine nu-i merge. Angajaţii, puţini la număr, au primit deja preavizele. Vinerea trecută, pe 17 februarie, unul dintre ei mi-a spus că s-a închis. Era vorba ca proiecţiile să se prelungească pînă prin martie, după care nu se ştia ce avea să urmeze.

16 metri pătraţi

Cinematograful se află într-o clădire din centrul Clujului pe care au recîştigat-o în instanţă (în 2010) Andrei Sebestyen, strănepotul celui care a ridicat imobilul, şi mama acestuia, Clara. David Sebestyen, constructorul, a vrut din capul locului ca la parter să fie o sală de proiecţii.

Sentinţa de acum doi ani spune că proprietarii trebuie să menţină destinaţia sălii pînă în 2015. Andrei Sebestyen şi Regia Autonomă Româniafilm au convenit ca lucrurile să nu se schimbe drastic. S-a pus problema plăţii unei chirii: evident, statul nu are de unde să plătească, iar încasările din bilete sunt nesemnificative.

Andrei Sebestyen a cerut un spaţiu de 16 metri pătraţi dintr-o parte a clădirii în care funcţionează administraţia cinematografului. Directorul Româniafilm, Marius Iuraşcu, mi-a spus că asta ar încurca semnificativ bunul mers al lucrurilor.

Nu e limpede cum vrea proprietarul să folosească spaţiul cu pr