- Cultural - nr. 956 / 20 Februarie, 2012 Cadrul geografico-istoric De peste o mie trei sute de ani, nenumarati monahi privegheaza si se roaga in Muntele Sfant. Regiunea aceasta montana, neprielnica omului obisnuit, este in fapt o peninsula mediteraneeana lunga de 40 de km si cu o suprafata de 332,5 km², fiind dominata de varful Athon – inalt de 2.030 m. Este vorba despre un teritoriu ce apartine Greciei de nord, cu capitala la Salonic, in care se poate ajunge prin portul de acces Dafne. Istoria lui consemneaza supravegherea si intretinerea imparatilor bizantini intre anii 963-1453, ca apoi, timp de 500 de ani, sa se afle sub stapanirea otomana. Din 1926, Muntele Athos a devenit autonom si are regim de autoguvernare in cadrul Greciei, depinzand jurisdictional si spiritual de Patriarhia Constantinopolului. Primele asezari monahale, intemeiate de Sf. Petru Athonitul si calugarii retrasi din fata invaziei arabilor, dateaza din secolul VII, dar o inscriptie funerara descoperita in insula Lemnos certifica vietuirea crestina in aceste zone greu accesibile inca din secolul IV. Gasind muntele Athos pustiu, Sf.Petru Athonitul se adaposteste intr-o pestera intunecoasa, cu multe taratoare veninoase, pe care numai cu rugaciunea le alunga. De altfel, asa cum marturisesc sfintii Grigorie Palama si Nicodim Aghioritul, propovaduirea Evangheliei si a Cuvantului lui Dumnezeu este legata de persoana Maicii Domnului, pornita in misionarism imediat dupa momentul crucial al Invierii lui Hristos. In acest sens, Sf. Grigorie invoca vedenia aratarii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu lui Petru Athonitul (asigurandu-l ca este protectoarea Sf. Munte – cel mai potrivit loc pentru monahi), iar Sf. Nicodim spune ca, la adunarea Apostolilor de dupa inviere, Sfintei Fecioare i-a revenit sarcina sa increstineze Athosul, subjugat pana atunci cultului pagan al lui Apollo. Dominand privirile oamenilo