A trecut aproape o săptămână de când nu a mai nins, mai sunt case şi localităţi izolate, dar a trecut febra, iar televiziunile mai fac doar propagandă pe ici pe acolo câte unui grup de sportivi sau miliardar care fac donaţii sau sport extrem prin satele uitate de primari, de consilii judeţene şi de Dumnezeu. A trecut febra asta, aşa cum a trecut şi febra Universităţii, şi acum e aşteptată febra inundaţiilor.
Televiziunile aproape îşi freacă mâinile în aşteptarea topirii zăpezilor, au ochit deja locurile şi localităţile sensibile, victimele inundaţiilor, dar şi victimele de presă, îşi instruiesc reporterii, pregătesc marile subiecte. Trăiască România Liberă, ţara tuturor dezastrelor şi profitorilor politici, financiari şi media. Toţi trăiesc cocoţaţi unii în spatele altora, precum muzicanţii din Bremen, celebrii cântăreţi din poveştile copilăriei mele.
Ceea ce rămâne însă şi pare să fie peren în România, este indiferenţa, lenea, lipsa unei atitudini civice la nivel majoritar, inconştienţa sau pur si simplu nesimţirea. Pe blogul unui bun prieten a apărut un articol cu nişte poze, din care una arată” ingeniozitatea” unui posesor de autoturism care şi-a parcat maşina pe o grămadă de zăpadă. După ce ne-am ciondănit noi o vreme prin comentarii vizavi de vina unuia sau altuia, eu cel puţin am realizat că ne cam ciondănim degeaba. Vina e colectivă, nu contează procentele. Eu susţineam că de vină e administraţia care nu a luat zăpada de pe drumuri, pentru a da posibilitatea cetăţenilor să cureţe trotuarele. El susţinea că a parca maşina pe un morman de zăpadă la mişto, este o dovadă de crasă nesimţire. Până la urmă, nesimţirea se manifesta şi de o parte şi de alta adică şi din partea autorităţilor şi din partea cetăţeanului şi uite aşa, fiecare făcea mişto de celălalt iar zăpada aştepta soarele să o topească, pentru că oamenii nu aveau nici un gând. Am ieşit