Dupa unii intelepti, fericirea este un ideal imposibil de atins. Dupa altii, o atingem in fiecare zi, dar nu ne dam seama de ea. Exista si parerea conform careia fericirea ne sta in drum, dar noi dam in ea cu piciorul. Pana la urma, toate nu sunt decat un fel de metafore, facute sa rostim ceva pe care nu stim cum sa-l exprimam.
Poate ca fericirea nici nu exista si ajunge daca simtim numai satisfactia implinirii sau a multumirii de sine. Este o fericire, ca sa zic asa, mai modesta. In definitiv, nu toate idealurile trebuie sa fie neaparat in varful topului.
Nu-ti face griji pentru ce cred altii despre tine
Pe unii ii roade constiinta afland cum vorbesc "prietenii" despre ei, in timp ce altii trec prin lume ca gasca prin apa. Este o mare arta sa nu-ti pese atunci cand altii vorbesc despre tine si sa rezisti indiferent in fata clevetirilor. Priceperea de a fi indolent poate fi uneori o virtute.
A exprimat-o magistral Rica Venturiano, referindu-se la cei care il injurau de mama focului, in timp ce el statea pitit in butoiul cu ciment: "eu, ca june cu educatiune, ma fac ca n-auz".
Priveste jumatatea plina a paharului
Metafora cu cele doua jumatati ale paharului o stiu si copiii, dar multi maturi si-au facut obiceiul sa planga, privind partea goala. Orice lucru rau are si o parte buna. Daca o observi, te inseninezi. Daca nu-ti pasa de partea buna, te va coplesi partea rea si vei fi vesnic obsedat de efectul ei malefic, in loc sa observi ca te-ai ales cu un beneficiu: ai capatat experienta.
Societatea ii pretuieste pe cei prietenosi si recunoscatori
Singur nu poti fi niciodata fericit. Dar nici fericirea in doi nu este fericire, daca nu se creaza intre parteneri fluxul bucuriei de a fi impreuna. Spune-i celui de langa tine ceea ce i-ar placea lui sa auda. Va fi fericit sa te asculte
