Stiinta ascunde mistere dintre cele mai bizare. Unul dintre ele il reprezinta cristalele timpului. In general, cristalele sunt definite drept structuri solide ale caror parti sunt aranjate conform unui tipar fix si repetiviv, dar acest tip ascuns ar avea proprietati extraordinare.
Cristalele se extind in toate cele trei dimensiuni spatiale, dar oamenii de stiinta se intreaba daca nu cumva principiile matematice care stau la baza formarii lor pot functiona si in privinta timpului, scrie io9.
Cel care vrea sa cerceteze aceste aspecte este laureatul Premiului Nobel pentru fizica din anul 2004, Frank Wilczek. El a primit acest premiu impreuna cu David Gross si H. David Politzer pentru studiile asupra fortei nucleare puternice. Rezultatul unor cercetari in domeniul cristalelor poate duce la descoperirea "cristalelor timpului", un concept cu adevarat revolutionar.
Ele ar putea fi instrumente de masurare a timpului in Univers. "Formarea unui cristal al timpului reprezinta aparitia spontana a unui ceas", spune Wilczek.
Ele ar putea fi folosite, in viitor, si in constructia unor calculatoare cuantice, putand efectua calcule fara a folosi energie. Specialistii spun ca acest tip de cristale nu ne poate oferi, insa, miscarea perpetua. "Cristalele timpului" ar exista doar intr-o stare de energie slaba, deci nu se poate lua energie din miscarea lor.
Stiinta ascunde mistere dintre cele mai bizare. Unul dintre ele il reprezinta cristalele timpului. In general, cristalele sunt definite drept structuri solide ale caror parti sunt aranjate conform unui tipar fix si repetiviv, dar acest tip ascuns ar avea proprietati extraordinare.
Cristalele se extind in toate cele trei dimensiuni spatiale, dar oamenii de stiinta se intreaba daca nu cumva principiile matematice care stau la baza formarii lor pot functiona si
