Peste un an, un an si ceva, cand Victor Ponta se va fi chinuit destul sa isi descopere greselile care l-au costat auto-promisa si mult visata functie de premier, sa isi aduca bine aminte de aceste ultime zile. Momentul cand a vrut sa se reinventeze, sa se maturizeze cu forta, sa isi schimbe fata printr-o operatie superficiala de liposuctie a exceselor verbale si comportamentale.

Adevarul e ca il prindea mai bine si era mai credibil cand ii spunea lui Boc, dupa cate o cuvantare in Parlament, ca "vorbeste ca prostu incontinuu" decat sa il vad pozand in europeanul calm, matur si echilibrat care gestioneaza rational relatia cu o Putere despre care pana acum a urlat ca e condusa de Dracu' si suge sangele poporului roman. Ceva nu merge, nu se leaga.

O fi Ponta acum laudat de alde optimistii cantatori propagandisti, dar fata de bunul simt al omului de rand, fata de trecutul si resursele de care dispune, noua imagine plapanda si bezmetica a presedintelui PSD nu tradeaza decat si mai mult imaturitatea. Abia acum, de fapt, Victor Ponta isi confectioneaza cu adevarat imaginea unui pustan inca in formare, a unui nehotarat care inca experimenteaza tocmai pentru ca nu este implinit. Cu alte cuvinte, Ponta demonstreaza tuturor, deschis si onest, ca e inca in crestere.

Ceea ce e un fenomen cat se poate de laudabil si de frumos. Formarea personalitatii e unul dintre cele mai misterioase si importante totodata evenimente din viata unui om. Ponta inca mai are timp sa se relaxeze. Nu datorita (ori din cauza?) inlocuirii lui Boc Emil cu Mihai Razvan Ungureanu nu va reusi USL sa isi impuna premierul in fata lui Traian Basescu. Nici macar pentru ca in jurul bicisnicului PDL se vor strange, ca mustele, toti Becalii, Vadimii, Diaconestii, miscatii populari, independentii si reevaluatii lu' Basescu. Nici pentru ca in USL cineva va trada.

Ci pent