Cineva mă întreba, comentând la ultimul meu articol, de ce mă laud cu alergatul. Probabil făcea referire la textele mele pe care le public aici, pe MySport. Din această întrebare deduc faptul că acea persoană nu aleargă pentru că, din perspectiva unui alergător, ceea ce face nu e special, e doar o întâmplare care merită împărtăşită şi celorlalţi.

Mă aflu în această întâmplare de cinci ani. Pot părea mulţi, pot părea puţini, dar sunt cei mai importanţi ani din viaţa mea. De atunci, de când am făcut prima alergare de 12 kilometri m-am schimbat definitiv.

Acum nu mai e vorba de voinţă, pur şi simplu mă duc şi alerg, mă antrenez de cinci ori pe săptămână. Da, la început am luptat cu mine, cu lenea mea, cu tabieturile şi cu micile justificări pe care le găseam pentru a fenta programul de antrenament. Şi acum se întâmplă, dar îmi revin mult mai repede. Cinci ani şi viaţa mea s-a schimbat fundamental - sunt mai rezistent, mai rapid şi mai calm.

În aceşti cinci ani am scris despre alergare pentru a-i motiva şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Nu am fost singur în acest proiect, iar astăzi pe Facebook fac parte din grupul ”Alergare” şi grupul ”Herăstrău Running”, sunt membru al Clubului RO Maraton şi alerg două curse de 42 de kilometri în fiecare an. Când am început să alerg, nimic din toate acestea nu existau. Erau duminici în care dimineaţa la ora zece dădeam o tură de Herăstrău şi nu mă întâlneam cu nimeni, iar în acest an, în cea mai friguroasă zi, la minus 15 grade, erau cel puţin zece alergători pe malul lacului duminică la opt dimineaţă. Un pic, un pic am contribuit cum am putut, prin scris şi prin fugă, la promovarea alergării în România. Când am început, cu numai cinci ani în urmă, în ţară nu se organiza niciun maraton, astăzi sunt cel puţin şase curse care s-au impus şi la care participă mii de alergători.

Până la urmă, au fost cinci an