Crivățul este un vânt puternic, care vine din stepele Ucrainei și bate cu o viteză medie de 100-120 km/oră. Este cunoscut încă din vremea dacilor, dar nu despre protocronism este vorba aici. Crivățul bate în rafale, începând din noiembrie și, uneori, chiar și vara. Când bate vara este uscat și fierbinte, aduce secetă și este cunoscut prin satele din sudul Moldovei și Bărăgan cu numele de „traista-goală“, evident de ce. Iarna aduce zăpezi, ger și polei. Vine cu putere din nord-est, trece Nistrul, Prutul, Siretul și se izbește de Munții Carpați cam în dreptul Focșaniului. Când se izbește de curbura Carpaților se petrec două fenomene. O parte din vânt intră pe Valea Oituzului în depresiuni, producând polul frigului la nord de Brașov și generând Nemirul (în limba maghiară, nemerre = nu pe aici), un vânt rece, care îngheață culturile și distruge drumurile. Cealaltă parte a Crivățului izbit de curbura Carpaților se duce înapoi spre Galați - Brăila - Isaccea - Tulcea, se izbește de cioturile Munților Măcinului și o ia spre sud, întroienind toată Dobrogea. Zona Focșani - Brăila - Slobozia este plină de turbulențe, datorate diferitelor ramuri ale Crivățului, care se lovesc una de alta. Și vara, și iarna. Se formează un culoar între Iași - Galați - Călărași - Zimnicea, care - când bate Crivățul - iarna este întroienit, iar vara secetos. Aceste lucruri se știu din vremurile lui Burebista, romanii aveau hărți cu Crivățul, turcii la fel, că nu era totuna dacă trimiteau trupele să se întroienească sau să moară de sete. Am început să facem și noi hărți, prin 1864, când s-a înființat Institutul de Meteorologie. Și atunci s-a descoperit că Bucureștiul este bântuit de două vânturi, provocând o climă excesivă care ne duce pe toți la disperare: uneori, iarna bate Crivățul și ne întroienește cu zăpadă din stepa ucraineană, iar primăvara bate Austrul, care aduce secetă din Câmpia Panonică